Vezi video

Deşi, din punct de vedere formal, Alianţa de Centru-Dreapta (ACD) există şi la momentul în care sunt scrise aceste rânduri, de facto, această structură a fost cu adevărat relevantă doar câteva zile, provocând ample mişcări politice în decembrie 2010 – ianuarie 2011 şi intrând în anonimat după data de 5 februarie 2011. A avut o istorie scurtă, dar foarte intensă, reuşind să contribuie decisiv la formarea celei mai ample alianţe politice din istoria recentă a României.

Discuţiile pentru formarea ACD au început imediat după comunicatul meu din 20 decembrie 2010 şi după reacţia domnului Antonescu din aceeaşi zi...

De la început, abordarea ambelor părţi a fost deschisă şi pragmatică. Dincolo de aparenţa unei distanţe semnificative – alimentată atât de strategia de alianţe ale celor două partide, cât şi de anumite dispute între lideri (am avut mai multe polemici pe teme de politică economică şi socială cu domnul Tăriceanu), PNL şi PC erau perfect compatibile.

Apropierea doctrinară era evidentă, PC asumând încă de la înfiinţare platforma social liberală – enunţată explicit încă din primele documente programatice ale Partidului Umanist Român, actualul Partid Conservator. Totodată, ambele formaţiuni împărtăşeau fără rezerve obiectivul de a forma o alternativă de centru dreapta capabilă să depăşească PDL şi să devină un partener egal cu PSD. Aşadar, pe formă, pe fond, pe termen scurt şi pe termen lung, PNL şi PC aveau toate motivele să acţioneze împreună.

Evident, în ambele tabere se exprimau şi rezerve. În PNL, aripa