20 decembrie 2010: Dacă PSD nu e pregătit, cred în soluţia PNL–PC...

Aşadar, deşi ideea unei mari Alianţe Social Liberale împlinise deja un an, pe 20 decembrie 2010 opoziţia se afla într-o situaţie critică: ultima moţiune de cenzură nu fusese votată nici măcar de toţi cei care o semnaseră şi fiecare încercare de coagulare eşuase, fiind sabotată chiar din interior, social-democraţii şi liberalii dând impresia că-şi vânează reciproc erorile.

Fiecare din cele două tabere îşi afirma formal susţinerea pentru o construcţie unitară (pentru că simţeau că aceasta era marea aşteptare populară a acelui moment), dar folosea exact tema unificării opoziţiei pentru a demonstra că posibilii lor parteneri nu sunt pregătiţi sau nu-şi doresc în mod real un astfel de proiect. Se ajunsese la un fel de tangou politic absurd în care propunerile de alianţă se făceau doar pentru a fi respinse, câştigul iluzoriu fiind acela că, la finalul zilei, şi unii şi alţii puteau spune propriului electorat: „Noi vrem, ei nu vor!“ Era un joc de sumă de nulă, pentru că, în ciuda unor victorii de etapă obţinute de