Decembrie 2012: Alegeri parlamentare: USL la apogeu...

După ce Traian Băsescu s-a întors la Cotroceni, la sfârşitul lunii august, a început neoficial şi campania electorală pentru alegerile legislative.

La debutul sesiunii parlamentare – septembrie 2012 – majoritatea deputaţilor şi senatorilor îşi calculau febril şansele de a mai prinde un nou mandat. Ţinând seama de rezultatele din sondaje şi de specificul votului uninominal, pentru parlamentarii PSD, PNL şi PC era suficient să fie pe listele USL pentru a avea asiguraţi încă patru ani în Senat sau Camera Deputaţilor. În schimb, la PDL situaţia era absolut dramatică. Chiar dacă ar fi reuşit să-şi atingă obiectivul electoral propus (20%), ponderea parlamentară a democrat liberalilor urma să scadă drastic. Dacă în urma alegerilor din 2008 obţinuseră 166 de mandate (115 deputaţi şi 51 senatori), la care, în perioada propriei guvernări, se mai adăugaseră încă aproximativ 20, în decembrie 2012 nu puteau spera la mai mult de o sută.

În aceste condiţii, în toamna lui 2012, PSD, PNL şi PC erau asaltate de solicitări de înscrieri din partea unor distinşi parlamentari PDL. Însă, în afară de una sau două cazuri excepţionale (de exemplu, deputatul PDL Roman Gheorghe înscris în septembrie 2012 în PSD), de această dată USL a refuzat cererile de transfer.

Evaluând realist, în PDL nimeni nu putea fi sigur că va obţine un nou mandat de parlamentar pentru că, în ţară, nu exista absolut niciun colegiu în care partidul domnului Băsescu ar fi putut miza că obţine 50% plus unu din voturile valabil exprimate. Aşa că, intraţi în logica salvării individuale, liderii centrali îşi căutau colegii cât mai ofertante, majoritatea orientându-se pentru destinaţii în afara Bucureştiului.

Premisele cele mai bune le ofereau cele câteva judeţe în care PDL încă mai respira (Arad, Neamţ), dar chiar şi acolo trebuia ales foarte atent un colegiu cât mai mare pentru a nu risca să fie scoşi din joc de un coleg de partid (între candidaţii din aceeaşi circumscripţie care nu reuşeau să-şi câştige colegiul cu majoritatea absolută, cel mai important